Părintele spiritual al şcolii

Cunoscut şi apreciat îndeosebi pentru ideile, activitatea şi intrasingenţa sa politică, Simion Bărnuţiu a fost totodată şi unul din cei mai reprezentativi cărturari ai vremii sale. Simion Bărnuţiu face parte din ilustra generaţie de cărturari înaintaţi care , la jumătatea veacului trecut, au oglindit în opera şi activitatea lor intersele vitale naţionale şi sociale, în sens antifeudal, ale poporului nostru. Simion Bărnuţiu s-a născut la  21 iulie 1808, în satul Bocşa Romana, dintr-o familie săracă. A început a învăţa în şcoala comunală de la vărsta de 6 ani. De aici a trecut la gimnaziul din Careii Mari  şi apoi Facultatea Teologică din Blaj. Încă de tanăr , la vărsta de 23 ani , în 1831, este numit profesor de istorie universală la şcoala din Blaj. După un răsunător proces , nemaiputăndu-şi continua activitatea de profesor, va studia trei ani la facultatea de drept din Sibiu.  Anul 1848 l-a impus pe Simion Bărnuţiu ca pe unul din cei mai de seamă conducători.

         De o mare erudiţie, a fost unul dintre fondatorii găndirii juridice, politice, filozofice şi pedagogice în cultura romanească . El îşi aduce contribuţia la întemeierea universităţii ieşene, fiind primul profesor de filozofie la acest for de învăţămant. Simion Bărnuţiu a acordat o foarte mare importanţă învăţămantului, fiindcă a crezut că şi prin şcoală vor putea fi scoase masele populare din mizeria în care erau ţinute de clasa explotatoare. Bărnuţiu a ştiut să trezească un mare interes pentru toate disciplinele pe care le-a predat, prin claritatea expunerii, puterea convingerii, căldura şi entuziasmul de mare orator, cu care ştia să înalţe spiritele şi să transforme inimile auditorilor săi.

         Ca profesor la Iaşi, Simion Bărnuţiu a fost un adevărat exemplu. Prin activitatea şi munca sa el a reuşit să ridice mult prestigiul Universităţii din Iaşi.Ultimele luni din viaţa lui Simion Bărnuţiu sunt întunecate de boală, în inaniarie 1864, el este găzduit în casa lui Ştefan Miele, dar îşi exprimă dorinţa de a fi dus în Transilvania, spre locurile natale. N-a avut fericirea să-şi vadă casa părintească, murind pe drum, în valea Almaşului la 16/28 mai 1864. Este înmormântat la Bocşa Romana, pe monumentul ridicat mai târziu fiind înscrise cuvintele: libertate, frăţietate, egalitate, naţionalitate.